vineri, 6 septembrie 2013

"Secrete arzătoare" ep. V

Elizabeth Bathory 
 Dar Didina nu e deloc singură în piesa de teatru a vieţii ei. Undeva în spate, în umbra unui relativ anonimat se afla "reţeaua"… O serie întreagă de colaboratori stau şi veghează ca blonda să fie bine consiliata în perioada de tatonare şi cea de atragere a victimei. În această lume tenebroasă, interesele sunt diverse, scopurile nu mereu limpezi, dar maniera de lucru este comună. Uneori, Didina e personajul principal, dar la fel de bine se poate ca ea să fie doar un personaj secundar, un factor de influenţă persuasiv, iar în prim plan poate trece Piggy, prietena ei, o casnică plictisită şi cu aceleaşi frustrări ca şi restul. Nu, Piggy nu e o profesionistă a sexului (poate şi-ar fi dorit, dar fizicul i-a refuzat plăcerea), ci doar o vietate cu dezvoltare intelectuală precară ce încearcă să exercite influenţe colaterale, toate presiunile favorizând-o pe Didina şi eforturile ei de atragere a câte unui individ. În fond, în lumea lor, încredere completă nu există, aşadar, cu toate comunicările în timp real dintre personaje, anumite aspecte sunt escamotate de către fiecare colaborator în parte faţă de restul; în această lume, colaborarea și delaţiunea reciprocă merg mână-n mână.

Nici colaborarea Didinei cu Mărgelica nu este mai plină de încredere reciprocă. Unii faţă de alţii, colaboratorii manifestă un amestec bizar de neîncredere şi complicitate, fie că e una de conjunctură, fie că ea are în spate secrete ce vin dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, dar nişte secrete ce se cer păstrate cu străşnicie. Pentru a ţine trecutul departe, personajele sunt capabile de multe, în funcţie de cererea celui care deja deţine elemente ale acelui trecut deloc onorant. Duplicitatea, prefăcătoria, minciuna şi înşelătoria sunt armele pe care le folosesc cu precădere toate aceste personaje care o ajută pe Didina. Cum o ajută sau ce anume urmăresc, astea sunt chestiuni secundare, dar e limpede că "valurile" pe care ele le fac sunt destinate să izoleze şi să împingă victima în plasa larg deschisă a Didinei. Practica nu e nouă şi n-o întâlnim doar la Didina şi prietenele sale ; ea doar adăugă o notă foarte personală eşafodajului utilizat. În păienjenişul subteran şi virtual, blonda e doar o apariţie aparte prin propensiunea nedisimulată pentru sex şi pentru acceptarea tuturor fanteziilor partenerilor de erotism, fie el pervers sau nu. Ea poate să suporte, spuneam, ceea ce altele nu pot, dar nici măcar asta nu pare să le fie cunoscut complicilor săi. În permanenţă se desfăşoară între ei un joc de-a "alba-neagra", joc în care fiecare colaborează cu fiecare, dar în care se şi feresc să-şi dezvăluie ascunzişurile minţii ; fiecare are o viaţă interioară pe care o ţine departe de restul, în încercarea de a ţine cât mai multe "schelete" în dulap.

Protagoniştii nu au viaţa normală a celorlalţi oameni… Ei sunt legaţi ombilical de internet, de un site de socializare de unde îşi iau, la comandă sau întâmplător, victimele. Viaţa lor firească este o combinaţie de terestru şi real cu virtual şi tenebros. Comunică în permanenţă, fac schimb cu ideile altora, se distrează pe seama naivităţii celor care le-au căzut în plasă, le exhiba vieţile pe care victimele au avut imprudenţa să şi le împărtăşească şi ţes împreună capcana finală. De fiecare dată, capcana arată altfel, în funcţie de interesul major care se află în spatele acţiunilor lor. Când interesul e mai puţin evident, ţesătura lor se termină brusc, de obicei cu abandonarea victimei îndurerate. Scopurile lor şi ale celor care nu apar în lumină deloc, nu sunt mereu clare, dar toate acţiunile converg către un deznodământ aşteptat. Uneori reuşesc să-şi facă treaba, alteori – dimpotrivă… Oricum, când reuşesc să se desprindă de intrigile virtuale, Mărgelica ştie că secretul trecutului sau din nou e bine păzit, Didina se dezlănţuie fără limite în liniştirea complexelor sale, Piggy adastă mai calmă pe ici sau pe colo, iar "Horse" aşteaptă să-i vină "gonflabila" păpuşă blondă şi cu ochi albaştri pentru ca din nou să-i pună un film porno, iar ea să se supună unei noi fantezii. Cu frustrările ostoite, toţi protagoniştii revin la viaţa lor frumoasă şi liniştită, cea care se trăieşte în spatele monitorului. Acolo sunt liberi să pară a fi ceea ce în realitate nu au cum să devină, să-şi construiască o personalitate de mucava, una onorabilă, aşa cum cândva credeau că pot avea, aşa cum, chiar şi azi şi-ar dori, dar e prea târziu ; patimile nesănătoase, imaginaţia bolnăvicioasă şi promiscuitatea sunt acum viaţa lor reală, iar internetul e singura cale de a mai putea părea oameni normali. Acolo ei sunt tot ce au vrut să devină, au pasiuni şi pot lăsa impresia că înţeleg ce înseamnă sentimentele sau onorabilitatea. Dar lumea de ei înşişi creată e doar o iluzie ; o iluzie pe care o proiectează cu cinism şi pe care o îmbracă fastuos în merite pe care niciodată nu le-au avut, dar şi le-au dorit.



Colaborarea lor stranie şi maladivă nu-i poate face prieteni ; cel mult complici, uneori de voie, alteori de nevoie, după ce unul dintre actorii văzuţi sau nevăzuţi au amintit "în treacăt" câte ceva despre trecutul său prezentul unuia sau altuia dintre actori. Intraţi în rol, ei nu pot părăsi scena şi nici să "evadeze" nu au cum. Mereu le este treaz în minte că e cineva care le cunoaşte secretele, iar ei au de ales : tac şi fac ce li se cere... sau "scheletele" din dulapuri vor ieşi la iveală. Ca nişte biete unelte robite de sex în prezent sau mult prea libertini şi lipsiţi de scrupule în trecut, complicii au învăţat să se "placă", să colaboreze, să se deteste în secret, dar să se şi teamă unii de alţii.





Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.


Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu