luni, 16 septembrie 2013

"Secrete arzătoare" ep. XI

Elizabeth Bathory 
 Undeva, în colţul cel mai ascuns al fiinţei sale, Didina a rămas o artistă, aşa cum visa să devină înainte de a descoperi plăcerile maladive ale vieţii ei de acum. În copilărie îşi dorea să devină artist-designer pentru că înţelegea pictura şi ştia să facă diverse aranjamente decorative ce promiteau să devină; şi au devenit, dar nu ceea ce visa ea odată, înainte de a descoperi că viaţa înseamnă satisfacerea plăcerilor dintre cele mai perverse. Apoi, visul i s-a schimbat complet... Artişti mai sunt, dar femei dispuse să se coboare atât de mult – nu.

După descărcarea de obsesional a complexatului "Horse", Didina mai încerca să susţină o conversaţie; în fond, ea nu era o oarecare, o femeie de la marginea Capitalei, una cu care nimeni nu vorbeşte... Trăgând alene din ţigară, "Horse" descoperi că fiinţa de lângă el vorbeşte. Ce putea ea să-i spună, lui, cel care o dominase pornografic şi murdar până mai-nainte? El venise la ea pentru descărcare şi pentru a mai avea o erecţie stimulată artificial cu filmele pe care i le pusese Didinei, pentru ca aceasta să ştie care e "tema" zilei. Acum, după ce o umilise până ce a simţit explozia descărcării sexuale, acum nu mai avea nevoie de ea, dar prevăzând partida următoare, condimentată cu alte perversiuni, avocatul a acceptat şi discuţia. Nu era nimic pretenţios (Didina nu poate apela la multe subiecte desprinse de sex), ci doar o încercare a femeii-obiect de a părea că e om, cu toate atributele sale fireşti. Sărmana curtezană încerca să-i arate că nu e o păpuşă gonflabilă, ci o femeie cu preocupări normale, cu hobby-uri şi cu plăceri comune tuturor celorlalţi, chiar dacă Mărgelica ar fi spus că e doar ipocrită și snoabă; altele, prietena sa nu le-ar fi zis, păstrând aproape bine tăcerea complice... Sau nu...

Pe avocat însă, în aroganţa sa obișnuită obsedaţilor frustraţi, nu-l preocupa deloc tot ceea ce putea Didina să debiteze. O asculta relaxat şi detaşat şi din când în când încerca să pară că-l interesează ce spune femeia de lângă el. Gândurile lui zburau deja către următoarea întâlnire, cea în care o va supune altor perversiuni, umilind-o iară, dar el reuşind să aibă încă o erecţie "victorioasă", singurul lucru care conta. Cele două-trei vorbe de circumstanţă, atât cât Didina să creeze o nouă iluzie, cea de femeie cu un anumit standard de viaţă, nu-l deranjau pe micul obsedat; nici el n-avea un bagaj de cuvinte cu mult mai generos, doar că ştia să mascheze asta prin infatuare, aroganţă şi acea superioritate găunoasă de care uzează în general frustraţii.

"Horse" ştia că soarta i-a fost potrivnică... S-a vrut un avocat mare, cunoscut, poate chiar celebru, dar a fost nevoit să se mulţumească profesional cu o intrare dificilă în barou, dificilă chiar şi cu suport politic. În rest, calitatea de angajat la o firmă de avocatură, dar şi ăla de mâna a doua, asta nu putea fi generatoare de bucurii. Viaţă de familie reală nu avea şi nici n-a simţit vreodată ce e aia; avea alături o femeie care, interesată mai mult de carieră şi complet dezinteresată de obsesiile lui, îi refuza plăcerile carnale perverse; cele pe care el, aproape impotentul, le mai putea considera plăceri, singurele pe care le mai simţea cu adevărat. Se considera totuşi norocos... O avea pe Didina, ce-i drept, o dată pe săptămână, rar de două ori şi ea îl făcea să se simtă iar "bărbat". Ştie că bărbăţia lui e strict legată de pornografia aplicată şi că în rest e doar un "eunuc", dar acum, după descărcare, după ce vărsase toată mizeria perversiunilor sale asupra femeii de lângă el, acum nu mai conta restul. Ea stătea fericită alături, se vedea asta, ceea ce îi dădea încredere că vineri, când soţia e oricum plecată, va putea s-o umilească iar, contra cost, doar că la el acasă unde are toată colecţia de pornografii pe care ştie că Didina le va pune în practică fără vreo opoziţie, ba chiar cu plăcere.

La rândul ei, Didina ştia prea bine ca impotentul e un nimeni complexat de propriile-i deficienţe, dar asta nu însemna nimic pentru ea. Era doar un client care o ajuta şi pe ea să se simtă femeie, la fel cum, prin mizeriile pretinse, "Horse" se simţea bărbat. Îl va lăsa să-şi trăiască momentele de relaxare de după descărcare, iar apoi el îi va cere s-o pozeze goală (ca de obicei) şi murdărită de explozia finală a pervesiunii din acea zi. Avea nevoie de acele poze, bietul de el, pentru a retrăi momentele de pornografie până la următoarea întâlnire săptămânală.

Evident, prea obişnuită cu minciuna şi manipularea, Didina n-avea nici un fel de încredere în frustratul de lângă ea... El nu era decât unul dintre clienţi, iar clienţilor nu te confesezi. Nu încape vorbă, curtezana nici nu simţea nevoia unei confesiuni, ci înţelegea necesitatea de a-şi construi o imagine în faţa lui, dacă nu de alta, dar măcar, la un moment dat, ar putea avea şansa de a cunoaşte şi alţi clienţi, de preferat mai potenţi, atât financiar, cât şi sexual. Prestigiul atât de dorit, ştia prea bine, se construieşte cu sacrificii, iar dacă sacrificiile îi vor procura şi descărcarea de frustrări, atunci cu adevărat viaţa sa va continua să fie frumoasă şi liniştită, departe de normal, dar plină de satisfacţiile atât de necesare pentru a se simţi o femeie adevărată. La urma urmei, după ce va simula plăcerea în faţa porn-obsedatului, până vinerea viitoare va putea să uite de el, atenţia ei fiind centrată acum pe tânăra sa nouă cucerire, un alt bărbat capabil s-o considere femeie; şi asta cu orice preţ.





Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
                                

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu